LU VENNIRI SANTU RIESINU di Calogero Riggio


Foto di Giuseppe Giancarlo Calascibetta


Mentri l’alba sta ppi spuntari,

di vintunu curpi di murtaletti,

li riesini si sintinu svigliari.

Davanti la Chisi di lu Signuri

si fannu truvari.

Nesci Maria addulurata,

ccu Giuvanni, ca ci ricumponi

lu sciallu e la va cunsulannu.

Tuttu lu pajsi, di Riesi, vannu

girannu.

A li quattru cantuneri, a Gesù,

ccu na cruci supra li spaddri

avvistaru, si misiru a curriri

e l’abbrazzaru,

curri puru Veronica e la facci

ci asciucani, lu su visu, mpressu

di lu fazzulettu ci ristani.

Li surdati romani ccu na vrazzata,

a Maria, arrassaru, ppi lu calvariu

s’avviaru e lu crucifissaru.

Na lancia di lu pettu, ci langiaru.

spincì l’ucchi ni lu celi,

dissi na frasi ni lassa.

e a tutti quanti ni salvà.

Curpi di mortaletti si sintinu

sparari, pari ca scuoti la terra

e lu celi,

Quannu Gesù di la cruci veni

Scinnutu, ni li vrazza di Maria

veni adagiatu;

ccu li so paroli cummuventi,

si vidinu lacrimi scurriri

di lu visu di l’agenti.

Li spogli fracillati senza vita

di Gesù, jntra l’urna, vininu

pusati.

Ccu lamenti di la Santa Cruci

e musica sacra, pianu, pianu

a Gesu, versu la chisi di la matrici,

l’accumpagnammu.

Quannu ni la scalinata di San Giseppi

arrivammu, latmusfera, di li fuochi d’artificiu

e lu fumu di li fiaccolati sempra, ca m Pararisu simmu.

in turnu a la mezzanotti: a la Chisi Matri, a lu sepolcu lu purtammu.



Commenti

Post più popolari